Anomalii la naparlirea remigelor

In jurul anului nou zburătorii noştri îşi reannoiesc şi ei veşmantul, deşi mai apar în toate porumbăriile şi cate un gat desgolit de pene.
Acest fenomen se petrece la porumbeii care au crescut pui tardivi din care cauza năparlirii a întarziat.
Nu trebuie să fim îngrijoraţi căci penele de pe cap şi gat vor creşte şi ele rapid.

Deoarece această năparlire a penelor de pe cap şi gat este întarziată nu trebuie să impacienteze pe columbofil, dearece nu are nici o influenţă în competiţiile viitoare.
Ceea ce trebuie să atragă atenţia deosebită este năparlirea ultimilor remije primare.
Tineretul a schimbat mai devreme aceste pene, căci năparlirea lor a început mai timpuriu, astfel că ei strălucesc în noua robă ce le acoperă corpul, dandu-ne la fiecare noi speranţe pentru concursurile din anul următor.
Totuşi tardivii, după luna septembrie, se prezintă altfel.
Unii au năparlit abia la primele pene, dar la sfarşitul lunii decembrie, începutul lunii ianuarie, năparlirea va arăta că reancepe cateva luni mai tarziu. Cand iarna este mai uşoară, mai dulce, năparlirea chiar nu se va opri şi va continua progresiv din toamnă.
In ceea ce priveşte porumbeii bătrani trebuie ca atenţia noastră să fie cristalizată în special asupra îngrijirilor acestora, deoarece cate odată ei năparlesc rău la ultimile remije.
Un porumbel jucat permanent în concursuri peste posibilităţile lui fizice şi morale nu poate recupera rezervele sale pentru a năparli corespunzător.
In astfel de situaţii penele sale sunt lipsite de supleţe şi calitatea lor este rea.
Această dificilă năparlire va împiedica porumbelul să aibă rezultate bune în concursuri în sezonul sportiv ce urmează a se derula.
Va fi foarte bine dacă îi vom acorda un repaus de un an.
Intarzierea în schimbarea ultimelor remije poate fi provocată de o indispoziţie trecătoare a porumbelului, mai ales cand observăm că ceilalţi porumbei năparlesc normal.
Se înţelege că hrana trebuie să fie aceiaşi pentru toţi porumbeii.
Trebuie să supraveghem mai ales porumbeii care au o năparlire lentă.
Ei trebuie puşi într-un loc uscat şi mai cald. Acest sistem poate da bune rezultate.
Este bine să-l aplicăm în porumbăria noastră.
Nu trebuie să diminuăm hrana porumbeilor, deci să trecem la un regim de iarnă, cu raţie de un singur tain pe zi, pană ce ultima remije primară nu a crescut la lungimea ei normală.
Deasemenea în toată perioada năparlirii nu trebuie să uităm băile săptămanale în care vom pune un pumn de sare de bucătărie la 10 litri apă şi o ceaşcă (de cafea) cu oţet.
Aceasta va contribui la o năparlire normală, frumoasă şi paraziţii penelor nu vor mai sta pe penele porumbeilor.
Sezonul următor depinde de o bună năparlire, care după cum se ştie se petrece în fiecare an aceasta fiind un fenomen natural.
Anomaliile în năparlire se produc atunci cand columbofilul nu acordă îngrijirile necesare porumbeilor în perioada respectivă.
Cate odată se observă la unii porumbei că le cresc unele pene de sange, în general ele se produc la sfarşitul perioadei de năparlire, în această situaţie unii columbofili smulg aceste pene de sange şi deseori ele recresc normal, dar alte ori cresc tot cu sange.

Cand unui porumbel îi creşte o astfel de pană el în general are o condiţie fizică rea şi în această situaţie trebuie ca porumbelul respectiv să-l hrănim mai substanţial cu o hrană consistentă, căci numai astfel el poate să-şi refacă pana normală atunci cand i se smulge.
Pentru a-şi reface sănătatea trebuie să-l
aşezăm într-o porumbărie perfect uscată şi aerisită.
Aerul curat purifică sangele porumbeilor şi le favorizează circulaţia.
Aceste pene de sange pot apărea din cauza folosirii exagerate de grăunţe oleaginoase şi în special de la seminţele de rapiţă.
Desigur rapiţa dată în cantitate moderată ajută ca porumbelul să aibă un penaj fin, mătăsos şi bogat, dar cand cantitatea este prea mare se produc dereglările ficatului, organul principal la toţi sportivii de performanţă.
Excesul de leguminoase deasemenea este dăunător.
Sarea nu trebuie să le lipsească porumbeilor în această perioadă, dealtfel tot anul ea trebuie să se găsească în porumbărie, în timpul năparlirii porumbeii o consumă în cantitate mai mare, ca şi hrana minerală (moloz, pămant galben, cărămidă pisată, scoici pisate, cărbune, coji de ouă, etc).
Pentru a evita creşterea penelor de sange trebuie ca porumbeii să zboare zilnic, deci antrenamente zilnice, care activează circulaţia sangelui, nelăsand să se producă anomalii în năparlire.
Pentru a evita să crească astfel de pene se recomandă ceaiuri depurative, sau o linguriţă (de cafea) la 1 litru apă dintr-un amestec de bicarbonat de sodiu 10 g, sulfat de
sodiu 10 g, fosfat de sodiu 10 g şi 10 g de citrat de sodiu.
Deasemenea drojdia de bere, bogată în vitamina B este bine să se dea dizolvată în apa de băut, dar după ce porumbeii au băut apa este bine ca vasul să fie spălat, deoarece se depune la fundul vasului o parte din această drojdie de bere.
Cand i se smulge pana de sange trebuie să udăm puţin rădăcina tijei penei, căci atunci ea se zmulge mai uşor, dar atenţie, nu se trece la această operaţie decat în momentul cînd porumbelul a trecut la un regim de hrană special, bună şi hrănitoare pentru refacerea fizicului său.