Selectia porumbeilorpt echipa de concurs

A ne pronunta asupra formei unui porumbel este una dintre cele mai importante abilitati pe care trebuie sa le aiba un crescator daca acesta doreste sa acceada in topul clasamentelor. Selectia saptamanala a echipei de concurs nu este niciodata un lucru usor. Simpla angajare in concursuri a echipei de zbor nu este suficient pentru a invinge, atata timp cat pasari care nu sunt in forma sunt angajate, iar cele care sunt in forma nu sunt angajate pentru simplul motiv ca `nu le-a venit randul`. Crescatorul trebuie sa ajunga sa-si cunoasca pasarile individual, astfel incat sa ia decizia corecta in privinta fiecareia in parte in timpul perioadei de imbarcare. Daca un crescator are un lot de 80 de porumbei in lotul de zbor si din acestia trebuie sa ii selecteze pe cei in forma, de fapt el trebuie sa ia 80 de decizii corecte. In esenta, aceste decizii se bazeaza pe urmatoarele criterii:

- Cum se prezinta pasarile la controlul la mana si cum arata fizic?
- Care este comportamentul lor?
- Cum se prezinta excrementele lor?
Pentru usurarea deciziei, exista cateva elemente de ghidare.


Controlul la mana
Nu este posibil sa facem o apreciere exacta asupra faptului daca o pasare se afla in forma sau nu, doar prin examinarea ei la mana. Intr-adevar, pasarile de reproductie care sunt hranite corespunzator, deseori se vor prezenta in aceeasi stare la controlul la mana, exact ca si membrii echipei de concurs si totusi, daca sunt fortate sa zboare intoleranta lor la exercitiul fizic devine vizibila. Unii dintre crescatori se pronunta asupra starii fizice a porumbeilor doar dupa ce ii controleaza la mana. Forma poate fi determinata prin observarea comportamentului pasarii in jurul crescatoriei si a reactiei sale la antrenamentele la care este supusa.
Oare ne-am putea pronunta suficient de exact asupra formei unei pasari si a potentialului ei de a intra in forma, doar prin controlul acesteia la mana? Dupa cate se pare, exista mai multe semne exterioare la porumbei care ne indica starea fizica in care acestia se afla si daca sunt in forma: aspectul culorii muschilor din jurul sternului, al osaturii, al ochilor, ciocului si penelor.





Muschii
Consistenta si aspectul muschilor pectorali ai pasarii ne ofera indicii bune in legatura cu potentialul porumbelului de a atinge forma potrivita. Intelegerea cauzelor care determina modificarile pe care le constatam face interpretarea acestora mai usoara. Marimea, consistenta si aspectul muschilor depind de o multitudine de factori, inclusiv de efortul la care acestia au fost supusi. Pe masura ce muschii depun efort, acestia se adapteaza si prin urmare cresc in dimensiune si putere. Se dezvolta o retea sangvina care satisface cerintele muschilor. Atunci cand un muschi lucreaza, in interiorul sau se produce acid lactic. Intr-un muschi aflat in forma, sangele transporta acidul lactic mai departe. Daca muschiul lucreaza peste potentialul sau normal, structura circulatorie nu poate tine pasul cu ritmul si prin urmare se acumuleaza acid lactic in muschi. Din punct de vedere chimic acest lucru afecteaza muschiul, provocandu-i inflamarea. Astfel muschiul devine tare si culoarea lui albastruie. Acesti muschi devin durerosi si astfel de pasari nu suporta examinarea la mana.


Dimensiunea
Muschii diferitilor porumbei variaza ca dimensiune, atunci cand fiecare pasare este in forma. Acest lucru inseamna ca pasarile vor avea aspecte diferite la examinarea la mana atunci cand sunt pregatite pentru un concurs. Unii crescatori au avut ideea stabilirii unui sablon in care sa fie incadrat porumbelul. Se deschide aceasta matrita si totii porumbeii sunt analizati dupa aceleasi reguli. Atunci cand regulile corespund, inseamna ca porumbeii sunt in forma. Eu cred ca nu aceasta este rezolvarea. Unii porumbei sunt mai solizi atunci cand sunt in forma, ca de exemplu porumbeii de Janssen ai caror muschi tind sa se umfle mai rapid, in timp ce la alti porumbei muschii tind sa se departeze de stern atunci cand sunt in forma. In plus, exista diferente de la un exemplar la altul in cadrul aceleasi linii sau familii de porumbei. Ca regula generala totusi, muschii de zbor tind sa creasca in dimensiuni pe masura atingerii formei. Nu uitati, de asemenea, ca muschii pasarilor supra solicitate vor creste in dimensiuni datorita inflamarii, dandu-ne uneori impresia ca ar fi in forma. In plus, din moment ce si grasimile se pot depune in tesutul muscular, o crestere in marime poate fi asociata si cu supra-alimentatia.


Tonusul porumbeilor
Muschii unui porumbel trebuie sa aiba un tonus mediu, adica sa nu fie nici tari, nici moi. Muschii iesiti din forma, precum ai unei femele de reproductie aflata pe oua ajung sa nu mai aiba substanta, in timp ce muschii unei pasari cu potential de atingere a formei au o anumita elasticitate. Un crescator experimentat mi-a spus odata ca atunci cand sunt in forma muschii unui porumbel trebuie sa aiba consistenta unui san de femeie. Eu cred ca totul depinde despre ce sani vorbim! Muschii excesivi de tari sunt asociati cu fenomenul de inflamare, in cazul pasarilor antrenate peste posibilitatile lor fizice.




Culoarea
Muschii unui porumbel aflat in forma variaza sub aspectul culorii de la un roz trandafiriu pana la o gama mare de nuante purpurii. Totusi majoritatea pasarilor au muschii roz atunci cand sunt sanatoase. Acesta indica un muschi cu o circulatie bine dezvoltata si bine perfuzata cu sange. Un astfel de muschi are o capacitate mare de efort. Totusi, unele pasari sunt in forma atunci cand culoarea muschilor este cu usoare urme purpurii. Aceasta se poate datora pigmentului de melanina raspandit in muschi si in piele. De aceea pasarile cu penaj de culoare rosie sau alba au aproape intodeauna muschii de culoare roz. O culoarea mai albastra la muschi apare in urmatoarele 3 situatii:

1. La pasarile care au fost suprasolicitate si la care se produc vatamari datorita acumularii acidului lactic.

2. La pasari bolnave sau care nu sunt in forma, la scurta vreme de la inceperea antrenamentelor pana isi recapata suflul si isi reoxigeneaza sangele. Acest proces este mai indelugat la pasarile cu probleme respiratorii.

3. La pasari cu starea sanatatii precara.


Pielea ce acopera muschii de zbor
La pasarile in forma, pielea ce acopera muschii de zbor este adesea subtire si transparenta, cu fulgisori. Acest aspect se poate modifica in acord cu cresterea volumului muscular, odata cu atingerea formei fizice. Pielea este elastica si are tendinta de a se intinde intr-o maniera similara unui balon umflat cu aer, ducand la modificarile pe care le putem observa. Daca pasarile au fost multa vreme intr-o forma buna pielea se acomodeaza cu cresterea musculara si aceste schimbari de aspect nu sunt atat de evidente.


Chila
Chila este de preferat sa fie alba, nu roz. Inflamatia muschilor si vanataile ce apar datorita suprasolicitarii fizice tind sa modifice culoarea chilei in roz. Punctele roz bine definite care contrasteaza cu albul general al chilei indica o stare buna de sanatate si un mediu fara factori de stres, dar nu si atingerea formei. Acest aspect se poate observa si in incaperile porumbeilor de reproductie.
Ca regula generala, daca muschii sunt plini dar moderati ca tonus, raman de culoare roz in timp ce chila este alba inseamna ca pasarile efectueaza zborurile in limitele capacitatilor lor de forma. Daca isi petrec mult timp in zbor atunci inseamna ca vitalitatea si forma lor se dezvolta.





Greutatea
La manipulare, corpul unei pasari in forma trebuie sa se simta a fi consistent si cu un tonus potrivit dar in acelasi timp sa nu fie greu. Trebuie sa fie usor, dar in acelasi timp puternic. Sa aiba o buna flotabilitate. Aici intervine priceperea crescatorului. El trebuie sa fie capabil sa detecteze nu numai modificarile de greutate si de conditie fizica ale pasarii, dar sa stie si cum sa modifice managementul si modul de hranire pentru a obtine o pasare in forma. Pasarile supra ponderale devin grele in mana in timp ce acelea care nu se antreneaza suficient tind sa devina `de plumb`. Un lucru care face pasarile sa se simta rau, tricomonoza de exemplu, va face ca porumbelul sa evite sa zboare si atunci cand e fortat sa o faca va zbura doar cateva ture. Porumbeii vor petrece ceva timp in zbor, dar nu se vor aventura dincolo de zona lor de comfort, prin care si-ar fi imbunatatit forma. In acest caz porumbeii vor tinde mai mult sa pluteasca in aer decat sa faca exercitii de zbor in forta. Acest lucru inseamna ca nu vor reusi sa capete forma si vitalitate, ci vor lua in greutate. Pasarile prea grase trebuie sa primeasca o hrana cu un continut mai redus de energie si calorii (adica mai putine seminte bogate in uleiuri si amidon). Personal cred ca este o masura mai buna decat aceea de a reduce pur si simplu cantitatea de hrana administrata. Dimpotriva, pasarile usoare au nevoie de o ratie mai bogata, suplimentata cu un agent de crestere a formei precum uleiul din germeni de grau sau Polyseed Oil.


Picioarele
Pasarile nu sunt diferite de oameni in aceasta privinta. Cand nu ne simtim bine, avem presiunea sanguina periferica scazuta, suntem palizi si sensibili la frig. Si porumbei sunt la fel. La pasarile cu o circulatie periferica precara, picioarele apar palide si sunt reci, iar la cele deshidratate picioarele pot deveni zbarcite. La pasarile sanatoase picioarele apar consistente si de culoare roz si sunt de obicei curate si calde, chiar si in conditii de frig si umezeala.


Ochii
Ochii porumbeilor trebuie sa fie umezi, luciosi si stralucitori. Dar nu trebuie sa fie excesiv de umezi. Unii crescatori folosesc termenul de `ochi de sticla` pentru a descrie acest aspect. Irisul trebuie sa fie plin de culoare iar pupila trebuie sa aiba un raspuns rapid la lumina. Pleoapa a treia trebuie sa fie incretita inspre inapoi si uneori, la pasarile sanatoase, tresalta in ritmul batailor inimii. O proeminenta crescuta a pleoapei a treia este de obicei semnul unei infectii respiratorii. Aceasta stare face ca membrana ce acopera a treia pleoapa sa se inflameze si sa se ingroase. La pasarile in forma clipitul ar trebui sa fie insesizabil. Totusi este interesant de notat ca porumbeii clipesc doar cu pleoapa inferioara care este singura actionata de muschi. Pleoapele principale trebuie sa se poata retrage bine dar sa acopere ochiul pana la marginea irisului, facand ca ochiul sa para rotund si proeminent. Totusi, unele pasari au o deschidere supra-dimensionata a pleoapei, trasatura care se mosteneste.


Cavitatea bucala
Mucoasa bucala la porumbei trebuie sa fie rozalie, nu pala (culoare care este asociata cu anemia sau cu o stare generala maladiva), nici rosie (inflamatie), nici de un gri-murdar. Cavitatea bucala trebuie sa fie umeda dar fara exces de mucus. Mucusul prezent in cavitate este de preferat sa fie curat. Amigdalele trebuie sa fie bine asezate si sa aiba aceeasi culoare cu tesutul inconjurator, traheea trebuie sa fie silentioasa si de forma eliptica. Fanta din bolta palatina nu trebuie sa aiba secretii si e preferabil sa fie deschisa. Infectiile respiratorii pot provoca la porumbei umflarea marginilor acestei deschizaturi, ingustand-o. Limba trebuie sa fie bine asezata pe partea inferioara a cavitatii bucale si la majoritatea pasarilor trebuie sa aiba culoarea roz pal pana in varf, desi unele pasari au in mod natural varful limbii pigmentat. Ciocul trebuie mentinut inchis in timpul examinarii la mana. Nu uitati ca examinarea cavitatii bucale la porumbei este indicat sa se faca la scurta vreme dupa ce pasarea a fost hranita sau dupa ce a efectuat exercitii fizice, caci atunci va exista mai mult mucus si cavitatea bucala va aparea mai rosie la culoare.





Barbia
Cerumenul de la baza ciocului trebuie sa fie alb precum creta si curat de secretii. Uneori, atunci cand pasarea este sanatoasa dar cand a zburat prin ploaie sau din cauza factorilor genetici, aceasta zona poate avea o nuanta de roz pal. In cazul infectiilor respiratorii se formeaza mucus in sinusuri, care apoi se dreneaza pe sub cerumen si ulterior, prin deschizatura, se scurge in cavitatea bucala. Acest cerumen actioneaza oarecum ca un burete, absorbind secretiile si devenind patat in nuante de galben-maroniu. In cazul infectiilor respiratorii medii, o cantitate mica de mucus curat se poate ivi la nari, facand ca ciocul sa apara in acest loc putin intunecat si lucios. Cerumenul de la ochi trebuie sa fie alb, cu exceptia pasarilor la care, din cauze genetice, acesta este de culoare roz.


Penele
Penele porumbeilor trebuie sa aiba un strat fin de luciu si trebuie tinute langa corp. De asemenea este bine sa fie lucioase si matasoase la atingere. Coada pasarii trebuie sa aiba latimea unei singure pene. Uneori, anumite semne exterioare si culorile vor fi mai bine puse in relief prin contrast. Penele albe ale unui porumbel baltat pot iesi mai mult in evidenta. Toate penele principale sau de contur se schimba o singura data pe an, cu ocazia naparlirii. Pe de alta parte, penajul fin din zona inferioara poate fi schimbat oricand pe parcursul anului. Uneori acesta este schimbat doar atunci cand pasarile se simt bine. Pudra care se desprinde de la fulgii inferiori reprezinta una dintre componentele principale ale stratului superficial ale penajului. Producerea acestei pudre si caderea fulgilor inferiori sunt de aceea un indicator relevant al unei stari de sanatate bune. Pudra confera penajului senzatia de matasos si lucios. Atunci cand aceasta pudra este produsa in cantitati adecvate, ea se va acumula pe marginile exterioare ale penelor de zbor sub forma unui strat alb. Acest fenomen va duce in schimb la urme de culoare alba, numite urme de frecare pe suprafata penelor, produse atunci cand pasarea zboara. Atunci cand sunt manipulate pasari care se afla in forma, pulberea de pe penajul lor se va acumula pe mainile si pe hainele crescatorului; Graeme Davinson afirma ca atunci cand pasarile sale sunt in forma buna, tot porumbarul sau devine alb. Totusi, mai multa pulbere se produce in zilele calduroase si aceasta se va acumula cu repeziciune la pasarile sanatoase daca nu sunt zburate sau imbaiate. La unele pasari aflate in forma, penele devin zburlite in zona urechilor, la altele nu.


Comportamentul
Dupa cum am mai spus, consider ca este foarte dificil sa alegi o echipa de concurs doar prin simpla manipulare din timpul lansarilor. Cred ca este mult mai indicat sa se faca o evaluare a formei pasarilor prin observarea comportamentului lor in interiorul si din jurul adapostului, pe parcursul unei saptamanii. Se va urmari, cu atentie, modul in care porumbeii zboara in jurul adapostului si, in special, modul cum se prezinta fizic dupa intoarcerea acasa de la antrenamente si dupa concursuri. Doar prin observarea acestor comportamente crescatorul isi poate forma o idee despre cum se simte o pasare si despre toleranta sa la efort. Manipularea, pe langa faptul ca stabileste anumite aspecte care preintampina angajarea nepotrivita a unei pasari in cursa (de exemplu: o femela care se pregateste sa oua, prezenta unei rani usoare sau pene de zbor intr-un stadiu de crestere nepotrivit), de obiciei intareste impresia pe care crescatorul si-a format-o deja asupra pasarii. Binecunoscutul columbofil Jo Herbots din Belgia spunea ca sarcina principala a tatalui sau, si una foarte importanta in jurul porumbarului, este observarea pasarilor, pentru a se asigura ca sunt trimisi in curse porumbeii cei mai in forma si celelalti sunt retinuti acasa.


Semnele din adapost
Porumbeii in forma trebuie sa fie activi si nerabdatori sa zboare. Atunci cand se simt bine, unele pasari zboara singure fara a fi fortate sa faca acest lucru in nici un fel. Altele manifesta o varietate de schimbari in comportament, ca spre exemplu: un mascul poate face parada pe marginea superioara a unei usi sau poate lua cu asalt o a doua boxa sau o femela poate fi reticienta sa vina inapoi in adapost atunci cand este chemata. Un crescator cu un bun simt al observatiei poate asocia aceste schimbari comportamentale la anumite exemplare cu performantele lor la zbor. Pentru ca o pasare sa capete cu adevarat o forma buna trebuie sa fie `fericita` din punct de vedere mental. Din aceasta cauza nu este posibil sa se forteze dobandirea formei, indiferent la ce regim alimentar sau de antrenamente este supusa. De cate ori nu am vazut un mascul ca a luat in stapinire o boxa vacanta sau o femela tanara ca a inceput sa flirteze si chiar sa fie inflacarata? Pentru ca adevarata forma sa se obtina trebuie ca pasarile sa fie fericite si multumite in adapostul lor. Pasarile aflate intr-o conditie buna sunt sigure pe pozitia lor in cadrul adapostului. Acest lucru se poate deduce din mai multe indicii: pasarile se odihnesc si dorm bine, uneori pana in punctul in care lasa o aripa sa le atarne pe langa odihnitoare, sunt blande si au incredere in crescator, dar sunt vioaie si interesate de miscarile lui, privindu-l cu atentie atunci cand se afla in adapost. Pasarile in forma sunt dornice sa-si apere adapostul si sunt gata sa se incaiere pentru hrana. Adaposturile care gazduiesc pasari intr-o forma buna sunt de aceea zgomotoase si pline de miscare.





Semnele legate de zborul porumbeilor imprejurul adapostului
Porumbeii in forma de obicei sunt nerabdatori sa paraseasca adapostul la ora obisnuita a antrenamntelor. Ei zboara la inaltime si cu un scop, sunt pregatiti sa se alinieze, se vor insira in linie sau vor zbura in zig zag. Asa dupa cum am mai mentionat, ei nu planeaza in zbor asa cum fac porumbei obositi sau aceia care se tem de ceva anume, ci zboara cu un anumit scop. Stolurile de porumbei in forma efectueaza de obicei antrenamente de 0,5-1,5 ore. Nu uitati, totusi, ca unele pasari, precum cele imperecheate - si in special masculii - devin nelinistite daca stau prea multa vreme departe de odihnitoarea preferata sau boxa lor si se vor inapoia la adapost pentru a se asigura ca o alta pasare nu i-a ocupat locul. Este un lucru rar pentru pasarile care au o legatura adecvata cu adapostul sa zboare mai mult de o ora si jumatate. Aud pe unii crescatori ca pasarile lor zboara intre 2 si 4 ore, dar cred ca o pasare care este cu adevarat legata de adapost va deveni nelinistita daca va sta atata vreme departe de el. Similar, m-as intreba daca nu cumva le-a speriat ceva pe pasari in adapost. Intodeauna este frumos sa privesti pasarile antrenandu-se, dar este important ca acestea sa nu fie suprasolicitate si astfel sa isi piarda conditia.


Semne la lansare
Pasarile in forma sunt vioaie in cosul de zbor si la deschiderea lui se grupeaza si parasesc cu repeziciune locul de lansare. Dupa reintoarcerea la adapost se vor reface rapid. Eu ma folosesc foarte mult de aceste semne la pasarile mele si iau nota in special de modul in care anumiti candidati la cursa din week-end arata atunci cand aterizeaza pe sputnik de la antrenament. Cred ca o pasase care dupa o ora de zbor cu vantul in fata inca mai arata bine si este dornica sa se restabileasca fizic pe odihnitoarea sa, inseamna ca este in forma. De asemenea, sunt atent la felul in care pasarile se intorc la adapost si imi place sa le vad venind cu repeziciune si fortand intrarea. Consider ca o lansare din care pasarile sosesc gafaind, dar se refac repede, ca pe un semn bun. In acest caz porumbeii nu gafaie din cauza oboselii, ci pentru ca se simt in forma si suficient de bine incat se se straduiasca cat pot pentru a ajunge la adapost. Pasarile dintr-o echipa iesita din forma sosesc la adapost intr-un mod desirat, apar initial confuze si le trebuie un timp indelungat pentru a se reface.


Aspectul excrementelor
Aspectul excrementelor de pe odihnitoare ofera indicatii importante asupra starii de sanatate a pasarilor. Este de preferat ca acestea sa fie maro desi uneori si cele verzui (daca pasarile sunt hranite cu verdeturi sau cu seminte ce contin clorofila, precum mazarea) sunt in regula. Totusi, totdeauna excrementele trebuie sa aiba o forma bine definita si sa fie compacte. Excrementele normale de pe odihnitoare observate dimineata indica ca porumbeii au avut o noapte linistita. Fulgii mici lipiti de excremente semnaleaza faptul ca porumbelul schimba continuu fulgii si acesta este un semn bun pentru starea lui de sanatate. Excrementele trebuie sa fie uniform raspandite in adapost indicand o stare de sanatate buna a intregului lot de porumbei. Problemele de sanatate cum ar fi trichomonoza, ce afecteaza diferite pasari din adapost in diferite grade, duc la aparitia unor excremente cu aspect diferit. Unii crescatori mentioneaza faptul ca acidul uric (de culoare alba) trebuie sa se gaseasca in varful sau la partea inferioara a dejectiei si ca aceasta trebuie sa fie la o anumita distanta de pasare, fiind uscata si de forma unei nuci.

Toate aceste semne pot parea uneori fara legatura intre ele, dar odata cu trecerea timpului si capatarea experientei monitorizarea lor devine o obisnuita pentru crescator. Nu exista reguli fixe la selectia unei pasari in forma si crescatorul trebuie sa-si foloseasca ochiul, mainile si ratiunea. Odata cu cresterea experientei, crescatorul va putea detecta acea stralucire in plus pe care o pasare cu adevarat in forma o raspandeste. A descoperi ca o multime de pasari din colonia proprie au obtinut aceasta trasatura in perioada angajarii in concursuri este un fapt care da satisfactie oricarui crescator constiincios.