Secretul campionilor

Cind porumbeii nu obtin rezultate bune nu este ne voie sa cauti prea departe sa gasesti motivul pentru aceasta. Sunt doua posibilitati: ori pasarile nu sunt bune, ori ele nu sunt în forma buna. Foarte rar sunt ambele, deoarece în aceste zile calitatea pasarilor este atat de cunoscuta încat cu greu pot sa cred ca sunt înca columbofili care au numai pasari de calitate saraca(slaba). În Belgia si Olanda noi cel mai mult concuram în sistemul unu din patru. Aceasta înseamna 250 premii la o mie pasari din cursa. Cand un columbofil angajeazã 16 pasari, el are medie când castiga 4 premii. Nu este bine, nu este rau. Când el castiga 8 premii (50 %), aceasta este considerat a fi destul de bine . Campionii (adevarati campioni) totusi nu sunt multumiti cu aceasta. 50% premii nu este de ajuns pentru ei. Deci avem urmatoarea situatie: daca un campion angajeaza 16 pasari si castiga 8 premii, aceasta este excelent, a clasat cel putin 25 %, dar daca un expert angajeazã 16 pasari si nu castiga nici un premiu, nici mãcar o pasare în primii 25% din totalul pasarilor angajate??. Aceasta este de fapt imposibil. Nimeni nu are asa porumbei rai, lipsa calitatii nu poate fi motivul. Astfel de tip are o problema si trebuie sa viziteze veterinarul. Pasarile sale sunt bolnave si nimic mai mult.

Marea greseala
Calitate slabã sau sanatate slaba? Aceasta este marea dilemã pentru majoritatea celor care nu au succes în acest sport. În privinta calitatii am scris în repetate randuri ca nimeni în lume nu poate vedea sigur dacã o pasare este buna. El nu poate vedea aceasta în ochi si chiar cele mai bune linii imaginabile nu neaparat fac o pasare, o pasare buna. Dar invers nu este la fel: daca cineva nu poate spune sigur dacã o pasare este bunã, aceasta nu înseamnã cã cineva nu poate vedea daca o pasare este rea. Unele pasari au un penaj atât de rau sau au un corp atât de slab încat ei nu pot fi în nici un caz buni. Daca esti suficient de destept încat sã vezi dacã un porumbel este rau, aceasta este deja ceva. Nu doar ceva. Cred cã aceasta este cheia cãtre succes pentru majoritatea columbofililor. Ei stiu pe care pasari sã le îndeparteze.

“O selectie buna” – majoritatea campionilor spun – “acesta este secretul meu”. Toti fac greseli când selecteazã pasarile, dar campionii fac mai putine greseli decât ceilalti. Dacã ti cont de acest lucru nu vei mai face greseli. Aceasta se întâmpla când sanatatea naturala este criteriul de bazã în selectia ta. Cel care se debaraseaza de pasarile care nu sunt în formã 365 de zile pe an, rareori fac greseli. Când ai sã spunem 40 de porumbei si 38 dintre sunt foarte sanatosi, ceilalti doi nu au nici o scuzã sã fie bolnavi. Debaraseazã-te de ei. Nu face greseala sã dai medicamente la 38 de porumbei sanatosi pentru a-i trata pe ceilalti doi.
Cand pe doi elevi într-o clasa îi doare capul, profesorul nu dã aspirinã la toti elevii.

Secretul
In sportul columbofil majoritatea drumurilor pot conduce catre succes. Dar un lucru au campionii în comun: ei nu au mila de pasari care nu se mentin sanatoase sau care au nevoie în mod constant de medicamente pentru a intra în formã buna. Aceia care dau medicamente în mod exagerat pot avea pasari sanatoase, dar va fi greu pentru astfel de pasari sã intre în formã foarte bunã. Sanatatea lor nu este naturala ci artificiala. Acesta este un lucru foarte important de luat în seama cand importi pasari. Stai departe de crescatorii care adesea dau medicamente pasarilor lor. Mai bine ia pasari de la oameni care stiu putine lucruri despre medicamente. Vei lua pasari mai puternice, cu o mai mare rezistentã naturala contra virusilor si a bacteriilor.

Multi crescatori se întreaba: “ce sã dau porumbeilor sa îi fac mai sanatosi?”. Aceasta este o afirmatie gresitã. Întrebarea trebuie sã fie: “ce trebuie sã fac sa obtin pasari care sunt puternice prin natura lor, pasari cu o imunitate buna, care nu au nevoie de medicamente în mod constant?”. Rãspunsul este: “selectia”. Trebuie sã fii bun cu pasarile, dar strict cu ele în acelasi timp: “o mânade fier într-o mãnusa de catifea”. În plus, selectia poate sã înceapa destul de devreme, de fapt deja când pãsãrile sunt încã în ouã.

Greseli
Referitor la selectie se fac urmatoarele greseli: unii oameni cred prea devreme cã un porumbel este un porumbel bun. O pasare care este medie pentru un campion, deci nu suficient de buna, poate fi pusa în voliera de reproductie de cãtre non-campioni. Altii au pasari în voliera de reproducþie care nu au ce cauta acolo. Pasari de patru ani de exemplu, care niciodatã nu au reprodus pui buni. Singurul motiv pentru care ei totusi sunt “în viatã” este originea lor, sau pretul care a fost platit pentru ei. Pentru pasarile de concurs aceeasi poveste: un porumbel de doi ani rareori devine o pasãre mai bunã când mai îmbãtrâneste. Aceasta înseamnã cã un porumbel de doi ani trebuie sa fie un porumbel bun sau un porumbel mort. Din acest motiv majoritatea campionilor în Europa angajeaza la concursuri atat de multi tineri. (yearlingi).

Tanar

Acesta este mult mai diferit decat unul de acum cateva decenii. Daca te uiti la rezultate în prezent în Belgia sau Olanda, vei observa cat de tineri sunt învingatorii în comparatie cu trecutul. Spre deosebire de trecut, acum majoritatea locurilor de top sunt castigate de tineri sau de porumbei de doi ani. Doar la cursele de doua zile cum ar fi cele de la Pau si Barcelona aceasta este diferit.

În trecut, un porumbel care era bolnav se pierdea. Simplu, deoarece nu aveam medicamente. Mai tarziu, noi am obtinut medicamente si am început sa avem probleme cu totii. Cum asa?? Datorita medicamentelor, de-a lungul timpului am obtinut porumbei mai sensibili la boli. Foarte multi crescãtori nu isi dau seama ca medicina s-a dezvoltat pentru a trata boli. Ei cauta refugiu în medicinã cand rezlutatele sunt slabe, în timp ce îi suspecteazã pe campioni cã sunt atat de buni, ca au rezultate atât de bune datorita medicamentelor. Aceasta este o conceptie total gresita.
Medicina nu face expertii mai buni cursieri, o selectie puternica bazata pe rezultate, sanatate naturala si imunitate oricum face acest lucru.

Puiandru

In trecut, majoritatea campionilor în Europa întarcau puii când ei aveau 4 sãptãmâni. Acum ei fac aceasta la vârsta de 3 saptamani. Ei fac astfel din mai multe motive: pentru a elibera porumbeii batrâni. Hranirea puilor oboseste, în special pasarile foarte batrane.
Intarcarea lor la o varsta tanara va face puii mai blanzi. Foarte putini porumbei sunt de felul lor speriosi. Responsabil de acest lucru este crescatorul. El nu are un contact bun cu pasarile, le prinde foarte salbatic: “ mâinile deasupra capului, se apropie usor de pasare si apoi pe neasteptate ….”Bang” – l-a prins. Cum sã te astepti ca aceste pasari sã nu isi piarda toatã încrederea în tine? Cum sã te astepti ca acesti porumbei sã intre repede când ei se întorc acasa de la concurs cand ei te vãd? Credeti sau nu, cunosc columbofili ale caror pasari nu intrã pe trapa decat daca ei stau ascunsi. Sunt de asemenea si alti columbofili ale caror pasari intra repede pe trapa doar datorit faptului ca îi vad pe ei. Ei fac un lucru bun. Alt motiv bun pentru a intarca puii la varsta tanara este pentru selectie. Vei afla curând care sunt cei bolnaviciosi.

Porumbei fara viitor
Selectia pasarilor tinere este cea mai buna. De fapt poti sa începi deja selectia cand pasarile sunt înca în oua.

Cateva sfaturi pentru selectie:
Nu aveti incredere in oua cu coaja poroasa si coaja cu zgrumturi. Daca puii nu mor în ou, în majoritatea cazurilor va ecloza o pasare slaba, rareori sau niciodata o pasare cu vitalitate, nici chiar dacã ea este din cei mai buni porumbei ai tai. Ouale trebuie sã fie lucioase, la fel ca porumbeii sanatosi. Debaraseaza-te de ouale cu coaja poroasa.

Cand pui inel la un pui de o saptãmana, trebuie sa observi dacã acesta are picioarele mai subtiri decat pui de aceeasi varsta. Asemenea pasare niciodata nu va fi puternica, cu vitalitate, pasare sanatoasa. Debaraseaza-te de ea. Este un porumbel fãrã viitor.

Fii atent la puii care intotdeauna piune în cuibar. Aceasta se poate datora tricomonozei si medicamentele te pot ajuta. Dar acest lucru niciodata nu se va întâmpla la un crescator serios. El stie despre pericolul tricomonozei si ia masurile preventive. In general puii pe care îi auzi piunind prea mult nu sunt buni. Din nou: debaraseaza-te de ei. Sunt porumbei fãrã viitor. De asemenea fii atent la puii care în cuibar sunt uzi. Ei sunt uzi deoarece asternutul din cuib este ud si asternutul din cuib este ud deoarece pãrintii beau prea mult si le pompeazã puilor prea multa apa. Porumbeii care bea prea mult nu sunt în forma buna. Majoritatea au ceva rãu cu digestia. Sã incepi cu astfel de pasari este un start rau. Este de asemenea posibil ca puii sã stea culcati în proprii gainati. Si de ce este asa? Ei nu au puterea sa expulzeze gainatul în afara castronului din cuibar. Ei nu sunt suficient de puternici. Debaraseaza-te de ei atunci. Uneori vei vedea ca penele de pe umerii puilor din cuib sunt întoarse. Dacã compari cu pasari de aceeasi varsta, penele celorlalte sunt mult mai complete. Debaraseaza-te de pasari cu crestere lenta a penelor de pe umeri. Lor le lipseste vitalitatea, nu au nici-un viitor.

Dupa ce a-ti intarcat pasarile, se poate întâmpla ca unii pui sã continue sã ceara mancare. Ei chiar se duc dupã alti pui si vor sã fie hraniti de acestia. Din nou: nu trebuie sa fie loc în voliera ta pentru cei neputinciosi.
Este bine sa deschizi ciocul la pui cel putin o datã. Se poate întâmpla ca ciocul sã fie slab si fragil. Aceasta se datoreazã oaselor slabe si unui corp slabit.

Am umblat cu majoritatea celor mai bune pasari din Olanda si Belgia. Foarte putine erau mari si toate care erau mari, erau pãsãri de distanta scurtã (curse de cca. 80 mile). sansa ca o pasare mare sa fie buna la distanþã lunga este aproape de zero. Nu-mi plac tinerii care sunt înca pe podea deoarece ei sunt prea grasi si mari pentru a ajunge pe o stinghie mai înaltã, în timp ce pasari de aceeasi varsta deja au zburat afara. Cativa novici în sport cred cã pasarile mari sunt pasari puternice. Ei gresesc. Porumbelul puternic modern este mai degraba mic.

Alta greseala

Este important sa inveti din propriile greseli. În trecut mi s-a întamplat sa las un pui în viatã care nu era într-o sanatate buna. Singurul motiv era cã a fost reprodus din parinti speciali. Nu s-a intamplat niciodata ca o astfel de pasare sã devina buna. Acum nu am mila de acestia în nici un caz. Sanatatea bunã este lucrul pe care îl solicit de la o pasare de orice varsta.
Daca un pui nu este sanatos, întai eliminã-l si apoi uitã-te pe fisa sã vezi ce parinti avea. Daca intai te uiti care sunt parintii sai, îl judeci cu alti ochi si poti fi tentat sa îl lasi viu.

Pozitiv
Ceea ce îmi place la tineri, în afara sanatatii lor, este cand vad atasamentul pentru teritoriul lor încã de la o varsta foarte tanara. Pasari pe care pot sa le prind pe întuneric deoarece stiu unde sunt ele (intotdeauna in acelasi loc) adesea vor fi pasari mai bune. Nu imi plac porumbeii pe care trebuie sa ii caut deoarece ei pot fi oriunde. Porumbei care nu se simt atasati de propriul teritoriu si se retrag, vor fi rareori pasari bune.

In concluzie
Pasari cu un corp perfect, ochi perfecti, penaj perfect si chiar un pedigree perfect pot fi porumbei care nu sunt buni de nimic, care nu sunt capabili sã castige un premiu decent. Aceasta face o selectie buna atat de problematica. Cele mai importante lucruri care fac o pasare, una bunã, cum ar fi caracterul, orientarea, desteptaciunea, vitalitatea, atasamentul de propriul teritoriu, noi nu putem vedea. Deci greseli vor fi intotdeauna facute cand selectam. Un om care selecteazã dupã santatea naturala oricum niciodatã nu va elimina porumbei buni. si din fericire este departe de a-i fi dificil sa vada daca o pasare este cu o sanatate saraca. Nu crede ca medicina te va face învingãtor. Oameni ca Klak, Engels, Houben si multi altii au fost concurenti de succes toata viata lor. Ei nu sunt din familie de doctori sau chimisti, dimpotriva, ei nu stiu nimic despre medicina sau boli. Ceea ce au ei în comun este cã ei toti au realizat cat de importanta este selectia.