Disparitia unui cosmar

Doctorul M. este un bun veterinar ºi, totodatã, un bun crescãtor de porumbei. Când mi-a spus cã nu-ºi tratase porumbeii împotriva tricomonozei de ceva ani, trebuie sã fi vãzut neîncrederea din ochii mei. Nu am înþeles ce a vrut sã spunã, dar eram foarte interesat. Cunoaºteþi, desigur, obsesia mea pentru tricomonozã de-a lungul anilor. ªi nu doar a mea.



OBSESIA

Vã vine sã credeþi cã a fost o perioadã când abia puteam creºte un pui fãrã sã-mi tratez pãsãrile în prealabil? Îi tratam în perioada clocitului, dar, chiar ºi aºa, puii se îmbolnãveau mai târziu. De ce era o problemã în mod special a mea? Poate din cauza faptului cã, în tinereþe, deja îmi dãdusem seama cât de periculoasã poate fi tricomonoza ºi, în consecinþã, am fost printre primii care ºi-a tratat porumbeii cu regularitate. Mi-e teamã cã a trebuit sã plãtesc pentru asta. Dupã câteva sute de astfel de tratamente, parcã eu însumi creasem o familie de tricomonaze, foarte greu de eliminat. Mai târziu, când am citit ºi am aflat despre o creºtere alarmantã a rezistenþei acestor bacterii la tratamente ºi despre medicamente care nu mai erau eficiente, sau porumbei care abia mai puteau fi vindecaþi, am simþit cã sosise momentul pentru o schimbare. Primul pas a fost achiziþinarea a douã seturi de adãpãtoare, iar astãzi nu îmi mai tratez pãsãrile de câþiva ani încoace. Aºa ceva era de neînchipuit în trecut.



SCHIMBAREA

Acum câþiva ani, când boala pãsãrilor tinere (Adeno-coli) devenise un coºmar pentru mulþi crescãtori, a intervenit schimbarea. “Dã-le pãsãrilor oþet de mere ºi n-o sã se mai îmbolnãveascã de Adeno-coli”, se spunea. Eu sunt o persoanã scepticã din fire, de aceea aveam dubile mele ºi se pare cã am avut dreptate. Colegii de breaslã, care le-au oferit pãsãrilor oþet de mere, ºi-au dat seama cã nu folosea la nimic. Apoi, Piet van de Merwe a vrut sã încerce ºi el. Le-a dat porumbeilor oþet de mere ºi de atunci nu a mai avut probleme cu Adeno-coli. Oþetul, ca mijloc de prevenire a apariþiei Adeno, era numai o dorinþã deºartã. Nici mai mult, nici mai puþin. Dar, în cazul de faþã, n-a fost aºa.






Usturoiul: dupã mulþi ani de scepticism, acum cred în eficienþa lui.



VETERINARII

Am discutat adesea cu medicii veterinari specializaþi în porumbei despre oþetul de mere. Toþi erau de acord cã e benefic ºi unul dintre ei a fãcut o remarcã care a declanºat marea schimbare. “Dacã le administraþi frecvent porumbeilor oþet de mere, veþi þine tricomonoza la distanþã”, mi-a zis medicul respectiv. De asemenea, am devenit interesat de un alt produs care întotdauna mã fãcea sã râd înainte: usturoiul. “O sã-l încerc, n-am nimic de pierdut”, mã gândeam eu în sinea mea ºi am rugat-o pe soþie sã se ducã la supermarket ºi sã cumpere usturoi ºi oþet de mere. Nu a avut nimic de obiectat, probabil pentru cã erau ieftine. De atunci, 4 zile pe sãptãmânã am început sã pun usturoi ºi oþet în adãpãtoare, în afara sezonului competiþional. ªi nu am mai spãlat adãpãtoarele cu sodã aºa cum obiºnuiam, doar fãceam plinul zilnic. Ia ghiciþi ce s-a întâmplat?. Din ziua aceea, nu am mai avut probleme cu tricomonoza.



ALÞI CRESCÃTORI

Între timp, am citit ºi am aflat cã:

- Campionul Jef van Winkel a fãcut acelaºi experiment ºi nu a mai avut de-a face cu tricomonoza administrând oþet de mere ºi usturoi în apa de bãut.

- Campionul Andre Roodhooft a ajuns la aceeaºi concluzie.

- Tricomonoza a devenit istorie pentru belgianul Rene Mertens, campionul naþional la categoria AS, dupã ce a început sã le dea pãsãrilor oþet de mere cu ceva ani în urmã.

- Ori de câte ori doctorul Schroeder, specializat în porumbei, testa pãsãri care nu aveau tricomonozã, îl întreba pe crescãtor dacã le dãduse oþet de mere, iar rãspunsul era afirmativ.

Se pot înºela toþi aceºti oameni? Aº vrea sã mai adaug un lucru în ce priveºte dezinfectarea adãpãtoarelor. În crescãtoria lui Willem de Bruyn, adãpãtoarele nu sunt curãþate niciodatã, iar plinul se face automat. “Dar nu se murdãresc?”, l-am întrebat eu. “ªi ce dacã?”, a fost reacþia lui.







Oþetul de mere: de ce sã nu-l încercaþi?

Nu aveþi nimic de pierdut, dimpotrivã, numai de câºtigat!



MOTIVUL

Motivul pentru care am scris acest articol a fost o întrebare venitã din partea unui prieten columbofil care are porumbei de la mine. κi înþãrcase puii ºi m-a întrebat dacã ar trebui sã-i trateze împotriva tricomonozei. “De ce vrei sã faci asta?”, l-am întrebat. “Cumpãrã medicamente doar ca sã fii pregãtit. Atâta vreme cât puii mãnâncã bine ºi au vitalitate în ei, lasã-i în pace ºi verificã-le ciocurile din când în când. Dacã nu observi nici o ‹ameninþare› sau mucozitãþi, dacã puii nu respirã greu iar gãinaþul e în regulã, atunci nu te apropia de medicamente. Medicamentele trebuie sã fie la îndemânã doar pentru orice eventualitate. Cel mai bun lucru care þi se poate întâmpla e ca acestea sã fie de prisos ºi sã trebuiascã sã le arunci mai târziu!



DE CE?

“Bineînþeles cã o parte dintre puii pe care îi înþarci s-ar putea sã aibã tricomonozã, deºi par în regulã”, i-am zis. “Dar…prin intermediul medicamentelor nu le oferi ºansa de a trece singuri peste problemã, ci le distrugi armele de luptã împotriva infecþiei.”



STUDIU

Din moment ce nu sunt om de ºtiinþã iar tricomonoza reprezintã o problemã pentru mulþi crescãtori, am studiat numeroasele investigaþii care s-au fãcut într-o serie de þãri. Majoritatea au ajuns la aceleaºi concluzii:

- Sunt vulnerabili în special porumbeii care au fost trataþi în dese rânduri.

- E o trãsãturã geneticã, unele familii sunt foarte vulnerabile, altele par imune.

- O alegere bunã, poate cea mai bunã, este Ronodazol-ul de vreme ce nu este toxic ºi poate fi administrat tot timpul anului, inclusiv pãsãrilor aflate în sezonul de reproducþie sau de nãpârlire. Dar asiguraþi-vã ca medicamentul sã fie în concentraþie de 10%! (1,5 grame la 1 litru de apã).

- Nici Flagyl (Metronidazol) nu e rãu, însã nu se dizolvã în apã, deci trebuie sã-l administraþi sub formã de pastile, pe cale oralã.

- E bun ºi Spartrix (Carnidazol), dar o singurã pastilã nu este eficientã.

- Cercetãtorii au descoperit cã porumbeii scapã de tricomonozã dupã numai douã zile de tratament, indiferent ce medicament alegeþi.

- Cel mai bine ar fi sã nu trataþi deloc dacã pãsãrile sunt în formã. Cu cât trataþi mai puþin, cu atât medicamentul va fi mai eficient când îl veþi aplica.



În ce priveºte neadministrarea tratamentului, se înþelege cã mã refer la reproducãtori ºi nu la zburãtori, care intrã în contact cu pãsãri bolnave în maºina de concurs. În cazul acestor pãsãri, ar trebui sã fiþi permanent în alertã, în special pe caniculã.



Fireºte cã usturoiul ºi oþetul de mere nu sunt curative, însã, din câte se pare, dau rezultate dacã sunt folosite preventiv!